„Fiecare om e unic”….

 De curand am avut prilejul sa o cunosc pe Dya,o fata extrem de talentata,frumoasa si  ambitioasa,cu o voce de aur.O fata cu un bun simt iesit din comun,o artista cum rar intalnesti.

La varsta de doar paisprezece ani,Dya a reusit sa cucereasca publicul cu piesa „Down the earth”,piesa ce s-a difuzat atat la Radio,cat si la TV.Tot de la paisprezece ani a inceput si colaborarea cu cei de la Cat Music.

Am ales sa scriu despre Dya pentru ca reprezinta un model pentru cei care isi doresc o cariera frumoasa,dar si de durata in domeniul muzical.Nici ea nu a stat prea mult sa se gandeasca si a spus DA din prima.Nu va spun mai multe,ci va las chiar pe voi sa o descoperiti pe DYA.

1.Buna,Dya!Pentru inceput ne poti spune cum ti-ai inceput cariera muzicala,dar  si cat de grei au fost primii pasi?

Cantam de mica, educatoarele mi-au descoperit talentul la gradinita, stiam poeziile si cantecelele pe de rost. Am inceput sa iau lectii de canto de pe la vreo 6-7 ani, am participat la multe festivaluri nationale si internationale. La 12 ani am reprezentat Romania la Eurovision Junior, impreuna cu trupa New Star Music, ocupand locul 6. De la 14 ani sunt artist Cat Music, am lansat multe piese si videoclipuri cum ar fi Stai, Don’t know, Perfect Play, Price of love, piese compuse si produse de Costi Ionita,Dor produsa de Ha Ha Ha Production.Ultimul single, Magazin de vise, fiind produs de Famous Production si compus de Randi. Nu pot sa spun ca au fost grei primii pasi, din totdeauna mi-a placut muzica si traiesc pentru ea. Sigur ca am facut sacrificii, invatam pe tren, microbuze, pentru a tine pasul la scoala, faceam naveta Iasi- Bucuresti foarte des, chiar si de 2 ori pe saptamana, in fiecare weekend mergeam la concursuri prin tara si strainatate. Nu ma plangeam chiar deloc. Doar iubesc ceea ce fac, nu?

2.Esti studenta in anul III la jurnalism.Te-ai gandit vreodata sa renunti la muzica pentru o cariera in acest domeniu?

De ce sa renunt cand pot sa le imbin?

3.Care este cel mai mare vis al tau pe plan profesional?

Imi doresc sa fiu cat mai mult timp in fata publicului, a oamenilor care ma apreciaza si care ma asculta.

4.Ce insemna pentru tine o cariera de succes?

Sa fac fata cu brio provocarilor de zi cu zi, sa ma trezesc in fiecare dimineata cu zambetul pe buze stiind ca fac exact ce-mi place, sa fiu inconjurata de oameni calitativi care rezoneaza cu mine, care  sa-mi fie aproape si care ma incurajeaza in drumul meu.

5.Esti o artista extrem de talentata, si apreciata,iar de la primele tale piese ai devenit un model pentru cei care isi doresc o cariera in domeniul muzical.Presupun ca si tu ai avut persoane pe care le-ai apreciat.Daca este adevarat,ne poti spune cine sunt acele persoane?

Toate persoanele pe care le-am cunoscut si care m-au sprijinit au un loc aparte in sufletul meu. De la profesorii de muzica, Teodor Munteanu, Mihaela Garlea, Anca Apetroaiei, la coregrafi, Ligia Delia Grozdan, Paul Gheorghe, producatori muzicali, Costi Ionita, Randi, cei de la Ha Ha Ha si multi alti oameni frumosi. Am avut multe de invatat si sa nu uitam ca in spatele unui artist se afla o echipa. Din echipa asta, nelipsita este familia care ma iubeste neconditionat.

6.Daca ai putea sa fii o alta persoana pentru o zi,cine ai vrea sa fii?

Vreau sa fiu eu, zi de zi. De ce sa fiu altcineva? Fiecare om e unic, isi traieste viata asa cum doreste.

7.Care a fost cel mai emotionat moment pe care l-ai trait pana acum la concertele tale?

Cand oamenii din fata mea imi canta piesele, stiu toate versurile si ne distram impreuna . E un sentiment minunat!

8.Cum o descrii in doar trei cuvinte pe Dya,dar pe Diana?

Ti-o descriu atat pe Dya, cat si pe Diana: ambitioasa, energica si cu bun simt, poate cu prea mult bun simt uneori :))

9.Cinci lucruri la care nu ai renunta niciodata?

Vorbind de lucruri, nu as renunta niciodata la telefon, crema hidratanta, balsam de buze, ipod si hard extern:)) Daca vorbim de persoane, nu as renunta niciodata la familie.

10.Pe final ne poti spune ce surprize le pregatesti fanilor tai?

Un nou single, curand.

Intrati pe https://www.facebook.com/DyaOfficial/ sa vedeti si sa auziti mai multe :P. Puuuuupici!

 

 

Cea mai puternica incercare

 Simti ca lumea se prabuseste brusc,realizezi ca vei pierde totul:prieteni,familie,cariera si multe altele.Iti pui zeci de intrebari: De ce tocmai eu trebuie sa trec prin asta?Cu ce am gresit?Cum o sa ii anunt pe cei dragi?Daca o sa mor?

Cei voi face daca toate temerile mele si ale medicilor se vor adeverii?Cum le voi spune celor care tin la mine,ca sunt bolnava?Cum as putea sa le spun celor dragi ca o sa mor.Oare cum?

Sti ca mai ai o saptamana si primesti rezultatul mult asteptat.Desi esti constienta ca o sa mori,tot mai speri ca totul sa nu fie adevarat si rezultatul sa fie negativ.

Brusc toate aceste intamplari te fac sa devi o alta persoana,te schimbi total,nimeni nu te mai intelege.Eviti sa vorbesti cu persoanele apropriate pentru ca ele isi vor da seama ca le ascunzi ceva,iar atunci toti se vor panica,iar tu nu vrei asta.Vrei sa trecei singura peste tot acest calvar si sa nu se ingrijoreze nimeni.

Atunci cand realizezi cu adevarat ca poti sa mori intr-o clipa,apreciezi viata altfel ,devi un alt om,acorzi atentie lucrurilor mici pe care pana acum nici nu le observai.Nu mai spui ca te plictisesti,nu te mai superi din lucruri nesemnificative.Te bucuri chiar si de zapada de afara,pe care pana acum doua saptamani nu o suportai.Ai da orice ca pe rezultatul final sa nu scrie:’CANCER’.

Nu ai curaj sa vorbesti cu nimeni,ai impresia ca nu te vor intelege.Oricat de greu ti-ar fi te gandesti ca totusi si daca ai CANCER,poate se va trata……dar in gandul tau iti zici:Da,da,cum sa nu.Sunt sigura ca o sa mor.Incepi sa te resemnezi ca viata ta se va sfarsii.Insa realizezi ca merita sa lupti,pentru ca ai pentru cine  :pentru toate persoanele care cel putin de doua -trei ori,ti-au fost alaturi atunci cand ai avut nevoie de ajutor,datorita lor incerci sa lupti pentru propria viata.

Lupta si sunt convinsa ca reusesti sa treci peste!

Indiferenta autoritatilor

 Au trecut aproape doi ani,doi an de durere pentru familia Aurei Ion si nici pana acum autoratitatile din Romania nu au reusit sa afle cine a fost cu adevarat de vina pentru moartea celor doua persoane.

  Sunt tare curioasa sa aflu cat timp va mai trece pana cand toate lucrurile vor fi puse  cap la                     cap,si vor recunoaste cine a fost de vina.

Nu inteleg cum poti sa pui capul pe perna in fiecare seara,stiind ca din cauza ta un viitor medic nu  si-a putut vedea visul realizat?Oare cum?Daca erai in locul parintilor ei,ce faceai?

Traim intr-o tara in care gasim un avion prabusit abia dupa 11 ore ‘de cautare’,sunt tare curioasa sa aflu daca in acel avion se afla presedintele tarii,sau un parlamentar in cate ore ii gaseau?Dar asta este tara in care traim,o tara care nu se va schimba prea curand pentru ca noi nu vrem,sau mai bine spus nu facem nimic pentru a o schimba.

Cine isi va asuma raspunderea pentru moartea Aurei,si oare cat va mai dura pana cand se va intampla acest lucru?S-a gandit cineva vreodata ce este in sufletul familiei ei,care dupa aproape doi de la tragica pierdere nu stie cine isi va asuma raspunderea?Sunt convinsa ca pe cei in cauza nici macar nu ii intereseaza de durerea familiei.

Trece o luna,doua, o jumatate de an,un an,dar doi ani si tu ca parinte sa nu sti cine se face vinovat de moarte copilului tau,care a murit pentru ca isi dorea mai mult decat orice sa devina medic,sa ajute oamenii.

Cand vom primi raspunsurile la aceste intrbari,oare cand?Oare le vom primi vreodata?

               

Toate se intampla cu un motiv

Unele lucuri le pierzi pe drumul vietii, cu altele noi te alegi la loc, pe unele le intrerupi din diverse motive si le innozi ulterior la loc. Insa de pe urma lor nu devii nici mai frumos, nici mai urat, nici mai bogat, nici mai sarac, nici problemele tale nu dispar peste noapte.

 Simti ca o parte din tine se pierdere in neant,atunci cand pierzi anumite lucruri.Nu poti intelege de ce tocmai tie ti se intampla asta.De ce din toate persoanele de pe planeta,tu trebuie sa pierzi pe cineva.

Poate pentru ca fiecare persoana care intra in viata ta,si fiecare lucru care ti se intampla, se intampla cu un motiv anume.Iar persoanele care au intrat in viata si au disparut brusc,fara sa iti spuna ceva,si-au atins scopul si trebuie sa plece.Te-ai gandit vreodata la asta?

Intalnim intamplator anumite persoane care la un momendat in viata ne vor ajuta sa trecem mai usor peste probleme,si o sa fie langa noi in momentele grele,iar apoi vor pleca.

In viata vei intalnii si persoane care te vor dezamagi,dar asta te va face de zece ori mai puternic.Iar acesta este scopul pentru care apar in viata ta.

Cand o persoana apropriata dispare brusc din viata ta,iti pui o mie de intrbari;de ce tocmai ea?de ce tocmai mie mi s-a intamplat asta?oare cu ce am gresit?Nu ai gresit cu nimic,insa atunci cand acea persoana si-a atins scopul,si-a continuat drumul ei in viata.

In viata toate se intampla cu un anumit scop.Tu esti cel care va avea ceva de invatat din toate intamplarile.

VIITORII JURNALISTI,’FURA MESERIE’

M-am decis sa scriu aceste randuri,dupa ce am ramas uimita de ce pot sa scrie asa zisii ‘studenti de la jurnalism’.

Dragilor degeaba incercati voi sa pareti niste persoane foarte destepte.Cititorul se va plictisi de la primele randuri……….

Cartile reprezinta cea mai de pret avere a omului,intrucat prin intermediul cartilor patrunzi intr-un  taram nemaintalnit: taramul cartilor.Aceasta avere creste in functie de numarul cartilor citite; cu cat citesti mai multe carti,cu atat aceasta avere va deveni din ce in ce mai mare.

Cartile reprezinta poarta catre o noua lume,pe care  o poti descoperi doar prin intermediul lor si al lecturii: lumea cunoasterii.

Cartea iti este cel mai bun profesor,ea este cea care intotdeauna te va conduce pe drumul cel bun.

Cititul este un lucru esential la orice varsta, toti avem mereu cate ceva de invatat.Ca si viitor jurnalist sa spui la varsta de 20 de ani  ca citesti cartile pe care trebuia sa le citesti la 12-13ani ,cum  poti sa spui asa ceva si intr-o postare publica pe care o poate vedea oricine?!

Nici eu nu le am pe toate.Da si eu am lipsuri,si voi,poate si cei care in acest moment sunt angajati in televiziuni;insa eu nu vreau sa par ceea ce nu sunt.Muncesc din greu de aproximativ trei ani,si da sunt mandra de toate interviurile si de toate articolele, si nu accept ca cineva sa dea copy-paste la interviurile mele,iar la final sa apara scris numele ei/lui.Nu accept pentru ca doar eu stiu cat de greu am obtinut acele intrviuri,cate lucruri a trebuit sa fac,cate ore am stat in frig la Casa Studentilor pentru interviul cu Andreea Balan,care va aparea peste cateva saptamani pe blog.

Sper ca acele persoane care dau copy-paste,sa invete ceva.

NU E FRUMOS SA FURI……..

Primul meu prieten

Cotrobaind prin lucrurile vechi pe care mama se pregatea sa le arunce,l-am gasit pe el,primul meu prieten ‘jurnalul’.

Acel prieten care in anii copilariei mi-a fost mereu alaturi,indiferent de starea pe care o aveam,si care nu mi-a cerut nimic niciodata in schimbul prieteniei.

Mi-am adus aminte ca pe la varsta de aproximativ zece mi-am facut primul jurnal din dorinţa de a mă cunoaşte mai bine pe mine însumi. Umpleam pagini întregi cu descrieri ale propriilor gânduri, ale reacţiilor, ale emoţiilor, si nazbatiilor pe care le faceam zilnic.

El este principalul martor al propriului meu destin,un prieten care mereu va putea sa povesteasca toate nazdravaniile facute in anii copilariei,prima iubire,primul sarut,primele emotii din clasa I,si multe altele…….

Deschid prima pagina din jurnal,si realizez brusc ca datorita lui toata copilaria mea a ramas vie si toate nazbatiile imi vor ramane intiparite in memorie,pentru ca am avut curaj sa le astern pe hartie.Insa zilele in care nu am avut timp timp de jurnal, sunt acum pierdute pe vecie,astfel bucatele din mine sunt pierdute in intuneric.

Abia acum realizez ca jurnalul,reprezinta calea de acces a generatiilor viitoare,catre generatiile trecute.

Orice particica din viata noastra merita sa ne ramana intiparita in minte, pentru ca e pacat ca, clipe din vietile noastre sa fie pierdute in uitare!

Cel mai frumos dar,PRIETENIA

 

 

       ……… ‘PRIETENIA’……..

   PRIETENIE,un cuvant foarte mare,cu mii de intelesuri diferite.

Oare ce reprezinta cu adevarat prietenia?!O intrebare care imi macina sufletul de cateva luni bune.

Dupa nenumarate incercari, in sfarsit am reusit sa aflu raspunsul.

1.Pentru mine prietenie inseamna iubirea,grija si noptile petrecute pe patul de spital alaturi de mine atunci cand nu mai aveam nici macar o speranta.

2.Toate sfaturile,incurajarile si vorbele frumoase atunci cand ai cea mai mare nevoie , asta inseamna adevarata prietenie dintre doua persoane.

3.Stiu ca exista momente in care devin cea mai nesuferita persoana din lume, insa voi dragele mele tot sunteti alaturi de mine.Au existat foarte multe clipe in care v-am stresat, si v-am enervat la maxim,dar voi tot mi-ati raspuns la telefon cand v-am sunat a doua zi.De ce ati facut asta?Pentru ca asta e prietenie!!!

4.Pentru mine  prietenia înseamnă în primul rând respect,admirație si iubire neconditionata.Din păcate, prietenie necondiționată poate exista doar între suflete Mari. Suflete care vor putea să mențină echilibrul unei prietenii. Simplu, natural, prin felul lor de a fi. Insa aceste ‘SUFLETE MARI’ sunt foarte rare, si nu toti au oportunitatea sa le intalneasca.

Ma simt o persoana foarte norocoasa, deoarece am avut minunata ocazie sa va intalnesc pe voi, fetele mele dragi, care mereu ati fost alaturi de mine indiferent de ora la care v-am sunat sau de problema pe care o aveam.